Propunere legislativă: Reglementarea stațiilor de încărcare pentru mașini electrice

UPDATE: Proiectul a fost validat în procedură internă și a fost depus de USR la Senatul României: https://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=27628&pos=0&NR=b193&AN=2026

UPDATE: Atașat, versiunea documentului propus pentru promulgare.

Situația actuală

Discuția despre locurile ocupate abuziv la stațiile de încărcare pentru mașini electrice are o problemă mai mare decât lipsa amenzilor sau nepăsarea autorităților locale. Are o problemă de bază: România nu are o lege clară, coerentă și aplicabilă care să trateze explicit această situație. Iar în lipsa legii, fiecare se face că nu vede, fiecare pasează responsabilitatea și, în final, nimeni nu răspunde pentru nimic.

În teorie, vorbim despre tranziție verde, despre mobilitate electrică, despre investiții în infrastructură și despre obiective asumate la nivel european. În practică, ajungi cu o mașină electrică la o stație de încărcare și găsești locul ocupat de o mașină diesel sau pe benzină, parcată liniștit, fără stres, fără teamă de amendă, fără să fie deranjată de cineva. Nu pentru că șoferul respectiv ar fi curajos, ci pentru că știe foarte bine că nu are ce să i se întâmple.

Aici nu mai vorbim doar despre lipsa de bun-simț, ci despre un vid legislativ. Codul Rutier nu definește clar stațiile de încărcare ca infrastructură cu regim special, similar locurilor pentru persoane cu dizabilități. În multe localități, nu există hotărâri de consiliu local care să reglementeze explicit interdicția și sancțiunea. Iar acolo unde există tentative de reglementare, ele sunt neclare, interpretabile sau pur și simplu neaplicate.

Rezultatul este previzibil: poliția locală ridică din umeri, poliția rutieră spune că nu e competența ei, administrația locală spune că „analizează”, iar între timp stațiile de încărcare sunt blocate zilnic. Practic, avem infrastructură fără protecție legală. Am pus prize, dar n-am pus reguli. Pentru șoferii de mașini electrice, asta nu este o discuție teoretică, ci una foarte concretă. Dacă nu poți încărca, nu poți circula. Nu vorbim despre confort, ci despre funcționalitate. Iar când statul încurajează achiziția de vehicule electrice, dar nu asigură accesul real la infrastructură, mesajul transmis este contradictoriu și, pe termen lung, descurajant.

Din perspectivă economică, situația este absurdă. Se investesc bani publici și privați în stații de încărcare care nu pot fi folosite atunci când este nevoie de ele. Se pierd ore, se pierd clienți, se pierde încredere. Iar toată această pierdere este generată nu de lipsa tehnologiei, ci de lipsa unei reglementări simple și ferme.

O lege clară ar rezolva rapid problema: definirea explicită a locurilor de încărcare, interdicția clară de ocupare de către vehicule neelectrice, sancțiuni precise și competențe bine stabilite pentru autoritățile de control.

Până atunci, trăim într-un paradox tipic românesc: promovăm mobilitatea electrică, dar tolerăm blocarea infrastructurii ei de bază; vorbim despre reguli, dar nu le scriem; ne plângem că lucrurile nu funcționează, dar evităm exact instrumentul care le-ar face să funcționeze — legea.

Stațiile de încărcare nu sunt parcări, dar în lipsa unei reglementări clare sunt tratate exact ca atare. Iar cât timp statul nu își asumă să pună ordine prin lege, tranziția electrică rămâne, din nou, un proiect frumos pe hârtie și frustrant în realitate.
(Adrian Boioglu, manager BizPLUS)

Context

Problema nu este morală, este structurală. În România, ceea ce nu este definit clar în lege devine negociabil în practică.

În multe state din UE, locul de încărcare este asimilat juridic unei infrastructuri cu destinație exclusivă. Germania, Franța sau Olanda aplică amenzi directe pentru ocuparea abuzivă, indiferent dacă vehiculul este termic sau electric neconectat la priză. Sancțiunile ajung frecvent la 100, 150 sau 250 euro și includ ridicarea vehiculului. Rezultatul este simplu. Rata de ocupare abuzivă este scăzută. Regulile sunt clare, aplicarea este automată.

În România, Codul Rutier nu definește explicit locul de încărcare ca zonă cu regim special. Indicatoarele există, dar fără o încadrare juridică fermă și fără sancțiune tipizată, aplicarea devine interpretabilă. Poliția locală invocă lipsa temeiului clar. Poliția rutieră pasează competența. Administrația locală se bazează pe hotărâri insuficient fundamentate juridic. Sistemul intră în blocaj.

Efectele sunt multiple. Operatorii pierd venituri. Utilizatorii pierd timp. Încrederea scade. Fără încredere, adopția încetinește. Fără adopție, obiectivele de decarbonizare devin simple prezentări PowerPoint.

Există o soluție tehnic simplă și legislativ clară. Definirea în Codul Rutier a locului de încărcare ca spațiu cu destinație exclusivă pentru vehicule electrice aflate în proces activ de încărcare. Introducerea unei sancțiuni fixe. Stabilirea competenței explicite pentru constatare și ridicare. Atât. Trei articole clare pot elimina 80% din problemă.

Tranziția energetică nu este despre entuziasm, este despre infrastructură funcțională. Iar infrastructura funcțională are nevoie de norme precise și aplicabile. Tehnologia există. Banii există. Lipsesc claritatea juridică și voința administrativă.

Fără reguli clare, piața electrică rămâne vulnerabilă la comportamente oportuniste. Cu reguli clare, comportamentul se schimbă rapid. Oamenii reacționează la stimulente și sancțiuni, nu la discursuri.

Când o societate vrea modernizare, începe prin a defini exact ce protejează. În cazul mobilității electrice, protejarea accesului la infrastructură este primul test real de maturitate administrativă.

Obiectiv legislativ

Punctul de plecare este chiar în legislația rutieră. Azi poți sancționa generic doar dacă locul este semnalizat cu un indicator sau marcaj de „interzicere ori restricție”, fiindcă OUG 195/2002 sancționează „nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de interzicere sau restricție”. Problema practică apare când semnalizarea pentru „rezervat încărcării” nu are un suport clar, standardizat și ușor de încadrat.

Mai jos sunt locurile unde trebuie modificat, ca să devină clar, coerent și aplicabil.

1. OUG 195/2002 (Codul rutier). Trebuie introdusă contravenția explicită
   Unde: Capitolul VII, zona de contravenții (art. 99–102) și, opțional, definițiile (Capitolul I) dacă vrei termenii unificați.

Ce trebuie modificat, concret:

• Introducerea faptei contravenționale distinctă: „staționarea/oprirea pe un loc de încărcare pentru vehicule electrice, semnalizat corespunzător, de către un vehicul care nu încarcă sau nu este eligibil”.
• Stabilirea sancțiunii clare (clasă de amendă) și măsura tehnico-administrativă: ridicare imediată sau blocare tehnică, similar logicii aplicate staționărilor neregulamentare.
• Fixarea regulei de eligibilitate: „vehicul electric” și „vehicul hibrid plug-in” și condiția „în timpul încărcării”.

2. HG 1391/2006, Regulamentul de aplicare. Trebuie creat regimul de staționare pentru aceste locuri
   Unde: secțiunea cu oprirea și staționarea (Art. 142–146) și anexe privind semnalizarea. Regulamentul definește interdicțiile de oprire și staționare și obligă administratorul drumului să semnalizeze corect.

Ce trebuie modificat, concret:

• Adaugare la Art. 143 (staționare interzisă) o literă nouă: „pe locurile de încărcare pentru vehicule electrice, semnalizate, cu excepția vehiculelor aflate efectiv în încărcare”.
• Adaugare o regulă de funcționare la Art. 146 (parcări): „în parcările deschise circulației publice, locurile marcate pentru încărcare au regim special și nu sunt locuri de parcare obișnuite”.
• Introducere procedură simplă pentru constatare: semnalizare minimă obligatorie și dovada neîncărcării (ex. lipsa conectării la conector).

3. HG 1391/2006, Anexa nr. 2. Trebuie standardizat indicatorul și panoul adițional
   Unde: HG 1391/2006 include Anexa nr. 2 cu indicatoarele rutiere.

Ce trebuie modificat, concret:

• Introducere indicator oficial „Parcare rezervată pentru încărcarea vehiculelor electrice” sau un panou adițional standardizat care se atașează la „P” și îl transformă într-o restricție clară.
• Introducere marcajul rutier standard (pictogramă EV, text, culoare admisă) ca să nu mai existe „fiecare primărie desenează cum vrea”.

De ce contează: OUG 195/2002 sancționează nerespectarea indicatoarelor și marcajelor de restricție. Dacă indicatorul nu este standardizat, ai aplicare inconsistentă și contestații ușoare.

4. Legea 155/2010 (Poliția locală). Trebuie clarificată competența explicită, ca să nu se paseze responsabilitatea
   Unde: Articolul 7, atribuții pe circulație. Azi există explicit pentru locurile adaptate pentru persoane cu handicap.

Ce trebuie modificat, concret:

• Extindere litera care acoperă „locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate” pentru persoane cu handicap, ca să includă explicit „locurile de încărcare pentru vehicule electrice, rezervate și semnalizate”.
• Asta elimină scuza „nu e la noi, e la rutieră” în localitățile unde poliția locală face disciplina parcării.

5. Efect direct asupra aplicării. Leagă clar semnalizarea de sancțiune
   Unde: legătura dintre OUG 195/2002 și Regulament există deja prin ideea de respectare a semnalizării și prin regimul oprire/staționare. Regulamentul stabilește interdicțiile (Art. 142–143). Iar Codul rutier sancționează nerespectarea indicatoarelor și marcajelor de restricție.

Ce trebuie să rezulte, în practică:

• „Loc de încărcare” devine categorie juridică. Nu improvizație locală.
• Avem o contravenție dedicată, ușor de încadrat.
• Avem competență clară pentru control.
• Avem indicator și marcaj standard, deci aplicare uniformă.

Pentru maxim impact: introducere contravenția explicită în OUG 195/2002 și standardizare semnalizare în Anexa nr. 2 la HG 1391/2006. Restul devine mult mai simplu de aplicat.

PROIECT DE LEGE

pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice și a Legii nr. 155 din 2010 a poliției locale, precum și pentru stabilirea regimului juridic al locurilor de încărcare pentru vehicule electrice

EXPUNERE DE MOTIVE

România a investit fonduri publice și private în dezvoltarea infrastructurii de încărcare pentru vehicule electrice. În prezent, legislația rutieră nu definește explicit locurile de încărcare ca spații cu regim special și nu stabilește o contravenție distinctă pentru ocuparea abuzivă a acestora.

Această lacună generează aplicare neuniformă a legii, dificultăți de sancționare și blocarea frecventă a infrastructurii. Situația afectează utilizatorii, operatorii economici și obiectivele naționale privind mobilitatea electrică și reducerea emisiilor.

Prezenta inițiativă introduce o definiție clară, stabilește contravenția specifică, precizează competența autorităților și mandatează Guvernul pentru actualizarea regulamentului de aplicare și a semnalizării rutiere.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

ADOPTĂ PREZENTA LEGE

Art. I
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 6, după un nou punct se introduce punctul 35 cu următorul cuprins:
2. Loc de încărcare pentru vehicule electrice, spațiu semnalizat corespunzător, destinat exclusiv staționării vehiculelor electrice sau hibride plug in, pe durata procesului activ de încărcare.
3. După articolul 100 se introduce un nou articol, art. 100 indice 1, cu următorul cuprins:

Art. 100 indice 1

1. Constituie contravenție staționarea sau oprirea unui vehicul pe un loc de încărcare pentru vehicule electrice, semnalizat corespunzător, în următoarele situații:
   a. vehiculul nu este electric sau hibrid plug in;
   b. vehiculul este electric sau hibrid plug in, dar nu se află în proces activ de încărcare.
2. Fapta prevăzută la alin. 1 se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și cu măsura tehnico administrativă a ridicării vehiculului.

Art. II
Legea nr. 155 din 2010 a poliției locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

La articolul 7 litera h se modifică și va avea următorul cuprins:

h. constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea și parcarea, inclusiv pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap și pe locurile de încărcare pentru vehicule electrice, potrivit competențelor stabilite prin lege.

Art. III
În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va modifica și completa Hotărârea Guvernului nr. 1391 din 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195 din 2002, în sensul:

a. introducerii regimului special de staționare pentru locurile de încărcare pentru vehicule electrice;
b. stabilirii indicatorului rutier și a marcajului standard pentru semnalizarea acestor locuri;
c. clarificării procedurii de constatare a contravenției și a aplicării măsurii de ridicare.

Art. IV
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Semnat,
Ionel BOBOC