După tura din jurul ”casei” a venit momentul și pentru un drum mai lung și mai provocator cu mașina electrică, concediul de vară.
Am ales Turcia, 7 nopți pe cont propriu (vilă închiriată) în Oludeniz, locul cu peisaje spectaculoase si activitati pline de adrenalina, dar drumul până acolo este destul de lung. Peste 1500km, prin România, Bulgaria și Turcia.
Am plecat trei mașini, Tesla 3LR, Tesla YLR și un Range Rover Diesel. Dacă Dieselul s-a bucurat că va pune motorină mai ieftină ca în România (de la aproape 11 lei la 9 lei în Bulgaria și chiar 7 lei în Turcia), pentru electrice am făcut planificarea traseului și a încărcărilor.
Am folosit ABRP pentru calculul traseului, este foarte detaliat, îți spune exact traseul, opririle de încărcare, stațiile, timpii, etc, ai de ales între mai multe variante, așa că ne-am făcut o idee care e traseul. Apoi am folosit Ampwhere ca să identificăm în zonele unde ne spunea ABRP să încărcăm, stațiile mai ieftine sau mai de putere, sau lângă obiective turistice sau măcar utile (shopping, mâncare, etc). Apoi, următorul pas a fost să instalăm aplicațiile operatorilor pe care intenționam să îi folosim. Mai exact, la bulgari, am ales o rețea mai ieftină Fines și Electrip doar pentru că aveau o promoție, la prima încărcare e gratuită. Pentru urgențe există în Bulgaria și operatori din România, cum ar fi ElDrive și iHunt, doar că au prețuri mai mari. Oricum nu e mult, dar dacă tot sunt pe alese, de ce nu? Pentru Turcia, am ales Esarj și Zes. E mai complicat cu înregistrarea în aplicația lor că nu prea trimite codul SMS pe număr de România. Se recomandă să o faceți înainte de a intra în Turcia iar la Zes să cereți codul pe WhatsApp de la suport. Pentru Turcia însă, pentru Tesla te poți baza pe rețeaua de superchargere, nu numai pentru că sunt suficiente dar au și prețul cel mai mic. De exemplu la Tesla e 1,00lei/kwh, la Esarj și Zes 1,30lei/kwh, în timp ce în Bulgaria prețul e cam ca în România, depinde de stație, operator, locație.
Turcia mai are un specific care m-a impresionat în comparație cu România și Bulgaria. Stațiile lor sunt amplasate în zone comerciale, benzinării, pe autostradă, etc, mereu ai ce face cât încarci: fie că folosești o toaletă, fumezi o țigară sau iei prânzul sau faci cumpărături. La noi ca și în Bulgaria, stațiile sunt multe dar amplasate haotic, acolo unde s-a putut, chiar și în câmp. Doar cele ale operatorilor de combustibili (Petrom, OMV) prin benzinării dar la preț dublu și cele prin supermarketuri, la fel la prețuri de obicei mai mari. Oricum ar fi, în Turcia e mai ieftină electricitatea.
Distanța fiind mare, oricum voiam să conducem moderat și să mai vizităm locuri pe traseu, să ne simțim în vacanță, așa că am împărțit traseul astfel:
Galati – București – Giurgiu (incarcare la iHunt) – Edirne (Adrianopol) 525km – două încărcări suficiente (una în România, una în Bulgaria), din București se poate ajunge și cu un plin până la Edirne, care are și un Supercharger dar și Eșarj/Zes.
Am încărcat la Yambol la Electrip gratis (oferta lunii iulie) și am ajuns lejer în Edirne, unde am înnoptat și vizitat orașul iar a doua zi dimineața, la plecare am făcut plinul la Supercharger.
Edirne – Canakkale (Troia) 230km. Prima pauză ca să vedem calul troian, dacă tot văzusem recent Odiseea lui Nolan și să luăm masa de prânz. Încărcarea full la Eșarj.
Canakkale – Akhisar (încărcare la supercharger) – Pamukkale (Castelul de Bumbac) 460km. A doua parte a zilei am continuat până la următoarea cazare, pentru că voiam să vizităm a doua zi dimineața celebrele terase de calcar și vestigiile istorice. La plecare, în apropiere de Pamukkale este Superchargerul de la Denizli, unde am făcut plinul.
Am ajuns lejer la destinația noastră în Oludeniz, o mică localitate care avea 3 stații rapide de la Esarj, la care mai încărcam cât ne-am mai plimbat pe acolo, pe la toate plajele.
Am făcut aproape 2000 de fotografii în această vacanță cu locuri memorabile, dar mă voi rezuma doar la partea tehnică.
Drumul de întoarcere a fost diferit, de această dată ne-am propus ca în prima zi să ajungem la Istanbul și să stăm două nopți să ne odihnim șă să vizităm vechiul Constantinopol, apoi direct acasă.
Oludeniz – Ayidin (prima încărcare la Supercharger) – Izmir (a doua încărcare la Supercharger) – Akhisar (a treia încărcare la Supercharger), Gemlik (Supercharger lângă Bursa, unde am și mâncat la celebrul Yusuf) – Istanbul (prin tunelul între Asia și Europa), traseu de peste 800km, 10 ore de condus. În realitate, am plecat la 9 dimineața și am ajuns în Istanbul la aproape 9 seara, adică după 12 ore (cu un ambuteiaj pe autostradă care ne-a luat aproape o oră în plus) și patru opriri doar pe la Tesla Supercharger.
În Istanbul există două Superchargere la ieșirea din metropolă dar am ales un Esarj din apropierea hotelului ca să mergem mai mult. Traseul a fost Istanbul – Edirne (Supercharger) – Yambol (încărcare Fines) – București (încărcare iHunt) – Galați. Drum de 890km, în 11 ore, în realitate am plecat de la 11 din Istanbul și am ajuns în Galați la 2 noaptea, adică după 14 ore (care include și timpul de stat în vamă, deși rezonabil – puțin peste 30minute).
Faptul că am condus o electrică nu mi-a adus vreo grijă, stații sunt peste tot, doar că trebuie să planifici opririle. Opririle oricum trebuie să le faci, cam la 250km în medie, cam dupa 3 ore trebuia să oprești pentru dezmorțire, cafea, prânz sau toaletă. Chiar a părut mai puțin obositor cu aceste opriri.
Costurile? Evident, imbatabile, cam 800lei pentru cei 3600km. Prietenul nostru cu Diesel, chiar dacă a avut motorină mai ieftină în Turcia, a cheltuit cam 3.000lei. E adevărat, la ultimele două încărcări, nici nu a mai stat cu noi să piardă timpul, așa că a ajuns cu o oră mai devreme acasă. Mașinile s-au comportat bine, nu au fost nici un fel de probleme tehnice.
Rezumatul? 3600km, un consum mediu de 18kWh/100km.
Traseul nostru
Lasă un răspuns